Povestea lui Andrei

Dupa nasterea lui Robert, primul sau fiu care se confrunta cu foarte grave probleme de sanatate, Elena hotarase ca nu isi mai doreste sa aiba inca un copil.
Totusi, sapte ani mai tarziu,  la varsta de 26 de ani, a ramas insarcinata din nou. Era sfarsitul lunii mai 2003.

Dupa un avort spontan petrecut in drum spre o manastire in afara Bucurestiului si un chiuretaj superficial efectuat doua zile mai tarziu, la intoarcerea in Bucuresti, Elena avea sa constate ca testul de sarcina pe care si-l facea o luna mai tarziu era pozitiv !!!
Avand in vedere ca hotarase sa nu pastreze sarcina,  si-a propus ca peste cateva saptamani, la intoarcerea din concediu sa mearga la spital pentru un avort controlat.

“Dupa socoteala mea in august avem 8 saptamani, cam pe 19 august  m-am pregatit pentru avort la Maternitatea Giulesti. Cand am ajuns la spital mi-au facut o ecografie, asa cum se obisnuia.

Apoi a urmat socul: mi s-a spus ca nu putea fi vorba de avort, pentru ca aveam un baietel, care misca deja,  era bine si sanatos.
Am mers cu rezultatul ecografiei la doctorul care ma chiuretase in urma cu 11 saptamani si, bineinteles, „vina imi apartinea mie integral, ar fi trebuit sa revin la control la o luna dupa chiuretaj”.

Nici doctorului nu ii venea sa creada ce se intamplase: fusesera doi copii in placente separate, unul fusese avortat si al doilea a continuat sa se dezvolte. O intrerupere de sarcina in acest moment insemna, practic, sa ii iau viata, ceea ce, categoric, nu voiam sa  se intample.

Al doilea set de teste si analize a iesit incurajator si mi s-a spus ca baietelul este sanatos. Am fost fericita si m-am pregatit sa duc sarcina la bun sfarsit.
Din saptamana 32 au inceput contractiile, am facut alte analize, m-am internat la acelasi medic, care acum ma evita cat putea de mult.”

La data de 10 decembrie, a venit pe lume Andrei.  Prematur, nascut la 34 de saptamani, foarte bolnav, avand 41 cm, 2.4 kg, APGAR 5/6, diagnosticat cu hernie diafragmatica congenitala in forma grava.

Andrei trebuia operat urgent si avea putine sanse de supravietuire. Cand s-a nascut nu a avut oxigen, a fost intubat si de acolo o alta serie de probleme.
A urmat suferinta neinteleasa a mamei care isi dorise atat de mult sa aiba copii, disperarea, refuzul de a accepta si neputinta de a intelege, sentimentul marii nedreptati care i se facuse, durerea care nu putea fi spusa in cuvinte.

“Ma intrebam, cu ce oare am gresit pe pamantul asta? Ca doar nu dusmanesc pe nimeni?! Cu ce l-am suparat pe Bunul Dumnezeu sa-mi dea 2 copii cu probleme foarte grave de sanatate?!!

La cinci zile de la nastere Andrei a fost in operatie timp de 4 ore timp in care eu, sotul meu si sora mea ne-am rugat foarte mult la Bunul Dumnezeu si la Fecioara Maria sa faca o minune si baietelul sa fie bine.
Ne-au fost ascultate rugaciunile si s-a intamplat o minune: operatia s-a terminat cu bine si chiar si doamna doctor a ramas impresionata de reusita operatiei. Am aflat atunci ca, in general, copiii cu o asa malformatie nu supravietuiesc.

Andrei a ajuns acasa la fratiorul lui abia dupa o luna. Timp de 2 ani si jumatate el nu a facut singur treaba mare ci doar ajutat de mine; facea foarte des Pneumonie, plamanii nu erau dezvoltati cum trebuie.
La 3 ani fara 3 luni a fost operat din nou, de eventratie, si atunci tot o operatie foarte grava si foarte lunga care a durat 4 ore.
Dupa operatie chirurgul si-a exprimat uimirea cum de mai traieste cu o situatie atat de nemaintalnita: matele erau lipite intre ele si au trebuit dezlipite pe rand, ii parea rau ca nu i-a scos apendicele “ca nu mai stia pe unde l-a asezat”, buric nu mai avea.
Era sa-l pierd si la operatia acesta, dar s-a luptat sa traiasca si Bunul Dumnezeu l-a ajutat. A vrut ca el sa traiasca si eu ii
multumesc din tot sufletul meu !”

De parca toate acestea nu erau de ajuns, Andrei, s-a mai nascut si cu un picior stramb (congenital) si varus equin bilateral, la 3 luni a fost operat de lungire de tendoane. A avut picioarele in gips, are  DENIS BROWN, poarta ghete ortopedice, a facut kinetoterapie.

„La 4 ani au inceput sa se manifeste sever problemele de dezvoltare fizica. Timp de peste un an a urmat tratament cu hormoni de crestere cu rezultate destul de slabe. Andrei are acum 7 anisori, o inaltime de 86,7cm si 9.3 kg. Sufera de malabsorbitie si urmeaza sa faca in curand o biopsie intestinala si de tranzit gastro-intestinal.


Urmeaza in acelasi timp un tratament neuropsihiatric foarte complex care din pacate din lipsa banilor nu mai poate fi continuat.
Diagnostic prezent?  Handicap grav, parapareza spastica, retard psiho-motor si de limbaj mediu, atrofie partiala a nervului optic, sindrom malabsorbtie, boala celiaca, Varus Equin Bilateral.
Aceasta este povestea mea si a celor doi ingerasi: Robert si Andrei.”

De 13 ani Elena se lupta pentru copiii ei: sunt viata ei si face tot ceea ce poate ea sa faca ca sa le fie bine.


“Ii multumesc Bunului Dumnezeu ca sunt sanatoasa si imi da putere sa merg mai departe si ma intareste.
Sufar foarte mult dar sufar in tacere pentru ca nu vreau ca ei sa ma vada ca plang si sufar, pentru ca ma doare sufletul cand vad cat de greu le este si ca nu sunt si ei sanatosi!


Cititi aici si Povestea lui Robert, fratiorul mai mare al lui Andrei

Va invitam sa urmariti diagnosticele lui Andrei pe forum: Diagnosticele lui Andrei.

 

Nu exista comentarii »

No comments yet.

Adaugati un comentariu