Ingerul salvator a 16 copii

”Nu fata mea m-a transformat în cu totul alt om, ci boala ei”

Picioarele i se afundă în mocheta rosie, tremurânde. Păşeşte alert, cu braţele ridicate şi cu gura până la urechi. În spatele lui, kinetoterapeutul Cosmin are mâna pregătită să-l prindă la cel mai mic gest de dezechilibru. Îl cheamă Alexandru. Are 8 ani. S-a născut după un accident de maşină, la 5 luni şi jumătate. Mama a ajuns într-un azil, fără să mai ştie cine este sau că în lumea asta există un copil al ei. Tatăl nu l-a recunoscut niciodată, iar băiatul firav şi bolnav a ajuns să fie crescut de o bunică de 80 de ani. Ţinut înfăşurat în cârpe, şi mutat de pe un pătuţ pe altul. Dintr-un colţ de cameră, Florica Cakmak îl priveşte. De doi ani de când îi calcă pragul miniclubului pe care l-a deschis, băiatul e de nerecunoscut. Dacă în trecut nu se putea mişca, nu putea merge, era spastic, avea musculatura atrofiată, dupa 6 luni de lucru intens, zi de zi, băiatul era deja pe picioarele lui. Acum două săptămâni bunica lui Alex s-a prăpădit. De atunci, Florica Cakmak ia copilul acasă la ea în fiecare seară. Aşa simte şi aşa face. Aşa a simţit şi în urmă cu trei ani să puna bazele unei fundaţii care să ajute copiii bolnavi şi pe părinţii lor aflaţi în situaii critice. Fără să le ceară nici un leu. Fundaţia Nane. Mai mult de 120 de copii din toată ţara cărora le trimitea pachete cu alimente, haine sau chiar bani. Un an mai târziu avea să apară şi clubul Nane, şi logopezi, şi psihoterapueţi specializaţi în terapie ABA şi kinetoterapeuţi. O mână de oameni, neplătiţi de nimeni, care doreau însă, să facă minuni.. Să simtă că pot transforma răul în bine, că un necaz poate fi, de fapt, o uşă deschisă către împlinire.

 

Cititi continurea articolului aici >>

 

Nu exista comentarii »

No comments yet.

Adaugati un comentariu