Povestea lui Madalin Andreas

„Totul a inceput cand m-am simtit foarte rau si am ajuns la urgenta. In urma analizelor s-a constatat ca sunt insarcinata si exista riscul de a pierde sarcina. Din acea seara in care am aflat, am ramas internata timp de 3 zile, cu tratament si ecografii. Mi s-a spus ca totul o sa fie bine, ca trebuie sa pastrez sarcina deoarece mi se gasisera unele probleme genitale, iar dupa nastere urma sa ma regenerez. La ecografie mi s-a spus ca cel mic va fi bine. Sotul meu cand a aflat de toata aceasta situatie, parca a innebunit, pentru ca nu vroia acest copil, ne-am certat foarte tare, nu intelegea de ce trebuie sa pastrez sarcina, insistand ca va fi o diferenta de varsta prea mare intre cei doi copii si multe altele. La o alta ecografie am aflat ca copilul era baietel si ca este bine, sanatos.

De la aceasta ecografie nu am mai facut nimic pana la termen. Pe timpul sarcinii au urmat multe certuri si neintelegeri cu sotul, care ma consumau foarte mult, iar in aceste momente copilul se contracta foarte tare iar abdomenul meu devenea tare ca o piatra.

Am nascut putin mai devreme de termen. In acea dimineata am simtit ceva pe picioare, ca un fel de gel gros cu firicele de sange, ceea ce mi s-a parut ciudat pentru ca la prima sarcina nu mi s-a intamplat asa. Cand am ajuns la doctor, m-au bagat direct in sala de travaliu. Dupa o jumatate de ora a venit un doctor  sa ma consulte si mi-a zis ca in cateva ore o sa nasc. La orele 9:30 – 10:00 m-am internat, au inceput contractiile. Dupa doua injectii m-am linistit, pentru un timp.

Toate mamicile care intrau in sala nasteau, numai eu nu. Se facuse noapte, se schimbasera turele medicilor. La un moment dat si-au adus aminte si de mine, m-au consultat din nou si au constatat ca cel mic se intorsese cu fundul si cu picioarele in jos. Atunci doctorul de garda, m-a consultat si m-a trimis  in sala de operatii ” urgent, ca moare si ea si copilul”.

La ora 21:40 am intrat in operatie. La scurt timp s-a nascut si cel mic avand 2,400 kg. Doctorul mi-a zis ca asa ceva nu a mai vazut de mult, era infasurat de 2 ori cu cordonul ombilical, nu a plans imediat. Apoi pe el l-au dus la nou nascuti, iar pe mine intr-un salon apropriat, pentru ca imi scazuse tensiunea foarte mult. Pe cel mic mi l-au adus a doua zi dimineata sa-l alaptez, vineri l-am avut in salon cu mine, sambata cu jumatate de ora inainte de vizita am mers la cabinetul medical pentru  o pastila de durere de cap deoarece dupa nastere ramasesem cu dureri ingrozitoare. Nu a venit nimeni in salon, pe cel mic l-am last dormind, fiind singura in salon. Atunci s-a intamplat nenorocirea.

Pe hol erau parintii mei, iar cand am intrat impreuna in salon, mama mea a luat copilul in brate si a constatat ca era ca si mort, vanat la gurita si cu capul moale intr-o parte. Cu lacrimi in ochi, mama a incercat sa il readuca la viata. Dupa cateva minute au venit doua asistente care l-au   resuscitat, l-au pus la incubator cu perfuzii timp de 3 saptamani. A facut convulsii datorita insuficientei oxigenari a creierului.

Ne-am externat, la o luna si jumatate. L-am botezat, am mers cu el la doctor si am fost trimisi  la Constanta pentru ecografie la cap, nu tomografie sau RMN. Am facut ecografia, in urma careia nu i s-a gasit nimic. Am fost chemati din nou dupa o luna, deoarece e mic si nu se vede nimic.

Am fost iarasi la ecografie si am primit acelasi raspuns: copilul nu are nimic. Cam pe la 3 luni si 4 zile a inceput sa planga in fiecare zi cate o ora doua. Atunci am apelat la alt doctor.

Am fost cu mama la Spitalul Municipal Constanta la doctorul pediatru Voinescu Maria, care l-a examinat amanuntit si ne-a dat cumplita veste.

Mi-a recomandat sa merg la Bucuresti la Spitalul “Alexandru Obregia” la doamna  prof. universitar doctor Magureanu. Ajunsi aici i s-a facut tomografie si i s-a pus diagnosticul  de tetrapareza spastica, spasme infantile, paralizie cerebrala si retard in dezvoltarea neuromotorie.

De la 6 luni am inceput  gimnastica de recuperare la Constanta de 2-3 ori pe saptamana, fiecare sedinta fiind de 50 de minute si 50 Ron, la un cabinet particular. S-a lucrat cu el, desi plangea la terapie, i-a mers bine: pana atunci nu se putea intorcea singurel de pe o parte pe alta, iar cand manca se ineca, nu stia sa mestece.

Avem probleme si cu vederea, ochii sunt in perfecta stare, nu are nimic afectat, insa totul este de la creier; inca nu vorbeste si nu merge, spune doar „mama” din cand in cand, da din cap cand nu mai vrea sa manance.

Intelege aproximativ ce vorbim cu el, are momente cand urmareste cu privirea ecranul televizorului sau obiecte din jur. Cat despre mers, are ghetute ortopedice, daca il tinem de maini mai face si el cativa pasi.

Cu gimnastica la Constanta am incheiat deoarece nu mai avem resurse financiare. Am  fost la recuperari si la Techirghiol, iar de curand s-a deschis un centru si la noi in Medgidia. Mergem si aici, dar numai cand suntem chemati, destul de rar. Lucrez si eu cu el acasa ce am invatat si ce am vazut la terapeuti, insa nu este suficient.

La Constanta, la terapie, i-a mers cel mai bine dar, din pacate, chiar acum cand incepuse sa dea rezultate mai bune, ne-am intrerupt. Nici nu mai conta ca era departe de casa, ca ne chinuiam cu drumul pe ploaie sau frig in autocar si troleibuz, important era sa-l vad pe el ca ii merge bine.

Speram sa putem gasi mijloacele financiare sa reluam terapia cu ajutorul dumneavoastra.

Pentru sponsorizari: Neculae Roxana Iuliana 0761 145 437

Cont: RO77RNCB0118054634420001 BCR Medgidia

VA MULTUMESC MULT CA VRETI SA NE AJTATI!!!”

 

Nu exista comentarii »

No comments yet.

Adaugati un comentariu