Povestea lui Alexandru Viorel

Mamica Dascalu Diana Laura, din Vaslui, are  un baietel de 4 ani si 9 luni: Alexandru Viorel.
La varsta de 11  luni, Alexandru a fost diagnosticat cu paralizie cerebrala mixta, tetrapareza spastica cu elemente extrapiramidale.

Din acea clipa, familia a început o lupta grea si costisitoare pentru a face din Alexandru un copil cat de cat normal din punct de vedere fizic si psihic.  Au inceput, din acel moment, drumurile prin spitale, la Sibiu, Bihor, Techirghiol, Bucuresti. Progresele au fost, insa, destul de mici.

“Am nascut natural, la termen, am obtinut scorul Apgar 9. Baietelul meu a avut greutate mica la nastere, 2300 grame. Mie mi s-a parut ceva suspect, pe la 5 luni, cand am observat ca nu-si poate tine capul, nu putea sta in sezut, mai mult decat atat nu putea sa prinda jucarii în manute. Asta in ciuda insistentelor tuturor medicilor care se incapatanau sa-mi spuna ca baiatul este perfect normal.

Iar acest lucru se intampla chiar si atunci cand micutul meu a implinit 10 luni. Imi spuneau: „Lasa-l, ca are timp sa faca toate astea!“. Cand copilul avea 10 luni implinite, am ajuns la dr. neuropsihiatru Gafton, care mi-a zis ca ceva este in neregula cu fiul meu.  M-a trimis la Bucuresti, la Spitalul Obregia, la dna prof dr. Sanda Magureanu.

Dupa investigatiile facute, printre care si la computer tomograf, a rezultat diagnosticul tetrapareza spastica. Nu-mi venea sa cred! De ce medicii vasluieni mi-au ascuns atata timp afectiunea copilului!? Poate as fi reusit sa-l ajut daca stiam mai din timp, poate se putea corecta mai usor…”

Cat a fost Alexandru mic, Diana Dascalu s-a descurcat mai usor. Afectiunea lui nu era observata cu atat de mare usurinta de catre trecatori. Nici de carucior nu ducea lipsa. Insa, cand a implinit 2 ani si jumatate, Alexandru a avut nevoie de un carut pentru copiii cu nevoi speciale, pe care, mama lui l-a obtinut cu mare greutate de la o fundatie din Barlad.

“Lumea se uita urat, lung. Desi copiii voiau sa se joace cu Alexandru, parintii nu-i lasau… le-am spus de atatea ori ca doar nu musca! E dureros! Am incercat sa-l inscriu si la o gradinita, insa mi s-a spus din start ca nu primesc copii cu handicap. L-am dus in cele din urma la gradinita Agapia, unde sunt copii care se joaca cu el. Din pacate, nu avem bani sa platim recuperarile.

Lunar ne-ar trebui macar inca 6 milioane de lei, intrucat ajutorul din partea statului este de doar 4,5 milioane. Spitalele nu le platesc, dar copilului trebuie sa-i plãtesc Pampers-i, imbracamintea, mancarea, iar recuperarea o platesc din buzunarul propriu.”

De la varsta de 3 ani, Alex a inceput sa se automutileze.  Au mers iarasi la spitalul Obregia din Bucuresti  unde, dupa alte investigatii, a fost diagnosticat cu Sindrom Lesch-Nyhan. Aceasta este o boala neurogenetica care afecteaza doar baietii, iar in tara la noi mai sunt doar 2 copii care sufera de aceasta boala. La varsta pe care o are, Alex nu sta in sezut nu merge iar de vorbit spune mai mult silabe.

“Va rugam din inima sa ne ajutati. Nu pot asterne pe hartie atata suferinta. Si, ca mama, credeti-ma, mi se frange inima cand imi vad micutul in aceasta stare. Va rugam ajutati-ne. Pentru ca Alex sa aiba o viata cat de cat mai usoara este nevoie lunar de 1400 de lei: pentru gimnastica – 400 de lei, pentru logopedie – 200 de lei, pentru un medicament care se gaseste doar in Italia 150 de euro pe luna.  Nu mai pot suporta sa il vad asa si sa nu il pot ajuta. 

Cei ce doresc sa ne ajute ne pot contacta la nr de tel 0730570796 sau pot depune bani in  conturile deschise la Banca Transilvania.

Cont in lei RO 26 BTRL 03801 201 H 20464XX sau in euro RO 98 BTRL 03804 201 H 20464XX
Va multumim tuturor si  daca doriti sa ne cunoasteti mai bine va asteptam pe blogul nostru www.dianalaura.wblog.ro”

 

Nu exista comentarii »

No comments yet.

Adaugati un comentariu