Povestea lui Matei Adrian

„Matei s-a nascut cu o luna si jumatate mai devreme. S-a grabit, simtind, probabil,  ca il dorim atat de mult. Dupa o nastere normala si vestea ca dupa trei zile putem pleca acasa, medicul neonatolog ne-a adus „cealalta veste”:  fiul nostru putea muri in orice moment,  de la o ora la alta. Ingerul sau pazitor, insa, l-a protejat si dupa trei saptamani am ajuns cu bine acasa. Matei se dezvolta bine dar cu oarecare intarziere motorie datorata prematuritatii. La 11 luni, insa, am observat ca desi mergea tinut de manuta, isi pierdea echilibrul foarte repede. La controlul de specialitate i s-a pus diagnosticul de parapareza spastica. A inceput tratamentul de recuperare la Spitalul Budimex si la doi ani si noua luni a facut singur primii pasi. Dar bucuria avea sa fie de scurta durata. Dupa cateva luni a avut prima criza epileptica. Au urmat investigatii de specialitate si i s-a dat un tratament. Din pacate, crizele au continuat, determinand pierderea unei mari parti din cunostintele acumulate. Dupa cativa ani in care s-au incercat mai multe scheme de tratament, frecventa si durata crizelor s-au redus. Dupa incercari zadarnice de a fi primit la una dintre gradinitele normale, l-am inscris la grupa speciala din cadrul gradinitei nr. 218. In anul 2007, la varsta de 8 ani a inceput clasa a I-a la scoala nr. 117 in clasa doamnei invatatoare Sanda Dragutanu. Cu ajutorul doamnei invatatoare, a celorlalti profesori si al colegilor,  Matei s-a integrat bine in colectivul clasei. Desi drumul pana la scoala este lung si obositor pentru el, Matei isi doreste si se straduieste sa fie alaturi de colegii lui. In prezent, starea lui de sanatate este stabila dar trebuie sa faca in permanenta tratament antiepileptic si kinetoterapie.” Ca si multi alti copii deosebiti care se confrunta cu dificultati de sanatate, Matei are nevoie de ajutorul dumneavoastra pentru a continua tratamentele si metodele de recuperare din ce in ce mai costisisoare. Va rugam sa ne contactati daca simtiti chemarea de a sprijini recuperarea acestui copil.

 

Un comentariu »

  • istrate alexandra 17 februarie, 2011

    sunt colega lui matei sper ca mama lui sa ma stie as vrea sa va trimit daca se poate o incurajare si multa credinta in Dumnezeu pentru ca Matei merita o noua sansa la viata.

Adaugati un comentariu