Povestea lui Teodor

Dragi oameni buni,
Suntem o familie din Piatra Neamţ şi venim la dumneavoastră cu o rugăminte de înţelegere şi ajutor pentru neputinţa şi disperarea noastră.
În anul 2002 după o lungă şi cumplită suferinţă (tumoră cerebrală)
unicul nostru fiu în vârstă de 14 anişori mi s-a stins în braţe.
Nimic nu poate reda durerea crâncenă a unui părinte la pierderea
pruncului. Doi oameni tineri cu suflet bătrân şi pustiit, supăraţi pe
viaţă şi pe Dumnezeu. Nu înţelegeam pentru ce mai trăim, de ce noi am rămas pe acest Pământ.

Dar zilele ne-au fost însorite din nou de venirea fiului nostru Teodor pe lume. El era scopul şi sensul existentei noastre.

Însă nu terminasem încă crucea de dus, în anul 2008 pe 6 septembrie când puiul nostru împlinea 4 ani, în loc de tort am primit din nou o lovitură grea – copilul nostru a fost diagnosticat cu HIPOACUZIE NEUROSENZORIALĂ BILATERALĂ
FORMA SEVERĂ – Teodor era surd.
Din puţinele noastre resurse am cumpărat doua proteze care îl ajută cât de cât. În ciuda faptului că am fost trimişi la gradiniţă de surdo-muţi, am reuşit să-l integrăm într-o grădiniţă normală.
Cu răbdare şi multă muncă alături de logopezi am reuşit să recuperăm limbajul copilului în proporţie de 90% cu toate că Teo citeşte mai mult de pe buze. Peste câteva luni Teodor va fi bobocel în clasa  I. Pentru a putea să ne ţinem puiul lângă noi şi a putea face faţă programei şcolare, Teo are nevoie disperată de două proteze auditive performante care, i-ar da viaţa normală pe care i-o dorim.

Dacă pentru cheltuielile garsonierei în care locuim şi pentru hrana zilnică şi problemele copilului  ne mai descurcăm, pentru a aduna bani pentru aceste proteze mult visate ne este peste putinţă. Soţul fiind bolnav cu hepatita C nu poate face efort. Regimul soţului şi problemele copilului ne micşorează lunar bugetul şi aşa fiind foarte mic.
De aceea cu toată ruşinea dar şi disperarea, vă rog, AJUTAŢI-MĂ! Pentru noi o sumă cât de mică este un pas mare pentru atingerea scopului nostru, protezele lui Teo.
Vă rog nu treceţi cu vederea necazul nostru, strigătul nostru de disperare. Fiţi sprijinul nostru pentru ca Teo să se bucure de primul lui an de şcoală alături de ceilalţi bobocei.

 

Nu exista comentarii »

No comments yet.

Adaugati un comentariu